Electroterapie

ELECTROTERAPIA este pilonul central al fizioterapiei. În funcţie de tipul de curent utilizat şi de parametrii folosiţi, principalele indicaţii ale electroterapiei sunt:

– diminuarea durerii;

– stimularea circulaţiei şi a troficităţii;

– stimularea neuronală;

– stimularea musculară;

– relaxarea musculară;

– ionoforeza.

postimage

Aparatele utilizate în electroterapie pot genera diferite forme şi tipuri de curenţi cu impulsuri de joasă şi medie frecvenţă, alături de curentul continuu precum şi nenumăratele posibilităţi de combinare ale acestora, utile în afecţiunile neurologice şi reumatismale.

Curentul galvanic se utilizează în: stări posttraumatice pentru efectul antialgic decontracturant, resorbtiv, decongestiv, vasomotor dar  poate fi recomandat şi în inflamaţii articulare, afecţiuni neurologice, tulburări circulatorii.

Un alt tip de curent de joasă frecvenţă este TRABERT –  un curent dreptunghiular care are parametri constanţi şi care realizează 2 efecte terapeutice fundamentale – efect analgezic şi efect hiperemiant – creşte foarte mult vascularizaţia în zona de aplicaţie.

Tot din categoria curenţilor de joasă frecvenţă fac parte şi curenţii exponenţiali cu rol excitomotor, stimulând contracţia musculaturii netede, folosiţi în anomaliile postoperatorii ale vezicii urinare; constipaţii cronice etc.

TENS-ul (stimulare nervoasă electrică transcutanată) reprezintă un curent de joasă frecvenţă  cu impulsuri dreptunghiulare care realizează o bună electroanalgezie.

Curentul de medie frecvenţă aparţine intervalului 1.000–100.000 Hz având efecte multiple dintre care cel mai important este efectul excitomotor de profunzime .

În cazul curenţilor AMF (curent de medie frecvenţă modulat în amplitudine) şi al curenţilor de medie frecvenţă pentru stimularea musculară aplicaţile pe pacient se fac folosind 2 electrozi.

Curentul interferenţial (IF) are o eficienţa terapeutică excelentă datorită penetrarii mai profunde a ţesuturilor şi tolerabilităţii foarte bune de către pacient. Aplicaţiile se pot face cu 2 sau 4 electrozi ceea ce asigură o mai amplă acoperire a zonei tratate precum şi o mai bună penetrabilitate în profunzime.

Şi nu în ultimul rând, curenţii de înaltă frecvenţă (peste 100.000Hz.) se folosesc sub forma terapiei cu ultrasunete. Emisia poate fi continuă sau cu impulsuri cu diferite cicluri de funcţionare. Terapia cu ultrasunet, datorită efectelor sale complexe, este considerată o terapie mecano-termică care produce un micromasaj la nivelul tesuturilor, asigurând o penetrare în profunzime a substanţelor antiinflamatoare sub formă de gel prin fenomenul de ultrasonoforeză, în funcţie de doză putând produce şi o încălzire a ţesuturilor tratate cu efect decontracturant şi de stimulare a circulaţiei sanguine.

În funcţie de parametrii folosiţi, efectele ultrasunetului sunt: hiperemizare, accelerarea funcţiilor metabolice, creşterea capacităţii de tensionare a structurilor ţesutului conjunctiv, calmarea durerii, relaxare musculară, accelerarea procesului de vindecare celulară, stimularea formării calusului în focarele de fractură şi scuratrea semnificativă a timpului de vindecare a acestora.